Tu, copilărie...
"Mi-e sufletul împovărat de ani care-au trecut
şi plâng şi râd şi iarăşi plâng. Mi-e dor de ce-am pierdut.
Mi-e dor de glasul mamei dragi ce îmi dădea puteri
să merg pe-un drum care ducea de fapt, spre nicăieri ...
Mai răscolesc prin amintiri şi zâmbete răsar
dintr-un azur care mi-a dat această viaţă-n dar .
Eşti tată, tu ... acolo-n prag... castani mi te-au păstrat
în suflet şi-ntr-un vechi album ce timpul a sfidat .
Păşesc azi peste pragul vechi al casei părinteşti
şi dintr-un colţ uitat de timp, tu frate, mă priveşti ...
Dă-mi mâna ta să facem iar aceleaşi nebunii
ştergând păcate ce-am făcut, să fim din nou copii ...
Dar mă trezesc urlând de dor şi simt cum fulgi de nea
Ascund de mine clipe dragi să nu le pot avea
O, timp nebun, nu, n-ai să-mi iei chiar tot ce am avut
Poţi fi stăpân pe viitor dar nu şi pe trecut !
O ceaţă se aşterne brusc ... Copilăria mea
e-n labirintul unui vis ... Nu pot s-ajung la ea !
De ce peste bariere mii am fost lăsat să trec
Dacã din mine n-a rãmas decât un zâmbet sec ...?
Ce am păstrat e doar un gând pe-o coală de hârtie ...
Mă-ntorc acasă ... unde eşti, dulce copilărie ?"
"Mi-e sufletul împovărat de ani care-au trecut
şi plâng şi râd şi iarăşi plâng. Mi-e dor de ce-am pierdut.
Mi-e dor de glasul mamei dragi ce îmi dădea puteri
să merg pe-un drum care ducea de fapt, spre nicăieri ...
Mai răscolesc prin amintiri şi zâmbete răsar
dintr-un azur care mi-a dat această viaţă-n dar .
Eşti tată, tu ... acolo-n prag... castani mi te-au păstrat
în suflet şi-ntr-un vechi album ce timpul a sfidat .
Păşesc azi peste pragul vechi al casei părinteşti
şi dintr-un colţ uitat de timp, tu frate, mă priveşti ...
Dă-mi mâna ta să facem iar aceleaşi nebunii
ştergând păcate ce-am făcut, să fim din nou copii ...
Dar mă trezesc urlând de dor şi simt cum fulgi de nea
Ascund de mine clipe dragi să nu le pot avea
O, timp nebun, nu, n-ai să-mi iei chiar tot ce am avut
Poţi fi stăpân pe viitor dar nu şi pe trecut !
O ceaţă se aşterne brusc ... Copilăria mea
e-n labirintul unui vis ... Nu pot s-ajung la ea !
De ce peste bariere mii am fost lăsat să trec
Dacã din mine n-a rãmas decât un zâmbet sec ...?
Ce am păstrat e doar un gând pe-o coală de hârtie ...
Mă-ntorc acasă ... unde eşti, dulce copilărie ?"
Imi reamintesc cu drag de vacantele petrecute la bunici,cu toti copii din scara,cum ne adunam de dimineata,si statam pana tarziu si spuneam povesti,cum ne planuiam viitorul si puneam "tara la cale"[;))].Toate sunt amintiri frumoase,si mereu cand vorbesc despre dulcea mea copilarie,ma trezesc cu chipul inundat de lacrimi.
Mereu voi suspina dupa prima papusa,primul joc,prima vacanta,prima zi de scoala,prima excursie/tabara,prima despartire de colegi,primul sarut.
Poate inca mai sunt copil,cum ar spune unii,dar nimic nu va mai fi ca inainte.
Voi ce ziceti?Ce amintiri aveti din copilarie?Va este cu siguranta si voua dor..