Noi am mers pentru copii, am vrut sa le facem o bucurie, le-am dus niste pachetele si am incercat sa ii bucuram pentru cateva ore. Am fost cu doi clovni, am cantat alaturi de copii, am dansat, am facut poze, dar nici ei nu s-au lasat mai prejos si ne-au facut o parada a modei, si niste dansuri superbe!
Se citea fericirea pe chipul copiilor, ceea ce ne-a bucurat pe toti enorm. Zambetul sincer pe care ni l-au oferit a fost de ajuns pentru a intelege ca ceea ce am vrut noi sa facem, pentru ei a contat extrem de mult. Cand am aflat povestile unora dintre ei, ne-am emotionat, si lacrimile au inceput sa curga siroaie pe chipul unora dintre noi.
A fost o experienta frumoasa, emotionanta. Sunt fericita ca i-am putut ajuta pe acesti copii. In momentul de fata imi este foarte greu sa ma exprim, inca ma gandesc la ei, la zambetul lor inocent, la fericirea de pe chipul lor..
Astazi am realizat ca sunt atat de norocoasa cu viata pe care o am, ca am o familie frumoasa. Povestile lor de viata m-au cutremurat si mi-am dat seama ca in viata sunt tragedii mult mai mari decat ceea ce am trait eu pana acum:(!
Atunci cand viata te pune la grea incercare trebuie sa te gandesti si la cei mai sarmani sau mai putin ajutorati de soarta. ceea ce spui tu: lacrimi, emotii, zambete, bucurii. ar trebuii sa le vedem in fiecare zi pe chipurile copiilor dar cum nu putem sa vedem zi de zi aceste lucruri macar sa incercam sa le fim alaturi la greu pentru ca pe toti viata ne pune la incercare mai devreme sau mai tarziu. Cu stima si respect Iulian Lare
RăspundețiȘtergereIntr-adevar , o actiune extraordinara! Atata timp cat toata lumea ne considera "viitorul" trebuie sa ne luam in serios indatoririle si sa incercam pe cat posibil sa conturam o societate mai buna , mai responsabila si nu in ultimul rand ... mai putin indiferenta!
RăspundețiȘtergere